profil...semnat... MARA

profil...semnat... MARA

marți, 15 februarie 2011

frinturi de ginduri sau in asteptarea primaverii...

In asteptare de nu stiu ce sau poate de ceva mai bun. Stiu ca ceva trebuie sa se intimple, sa se schimbe ca prea cenusiu a devenit totul in jur, macar de ar ninge. Ar fi alb, dar de unde? Ca nici iarna nu vrea sa se retina la noi. Avem niste feţe acre si disperate . Prin rutiere obisnuiesc sa examinez ochii celor care stau asezati dar nu stiu de ce toti isi pleaca privirile in jos, or sa tem sa nu cedeze cuiva locul ori sunt tristi si satui de toate... Am impresia ca toti numara zilele pina la 1 martie. Totusi, cat de minunata este traditia de Martisor. Atunci cind simti ca gata te sufoci cu totul,ca-i inca un pic si se rupe ata, ca nu se mai termina depresia apare si un pic de rosu cu alb in viata ta. Parca prinzi aripi, vrei sa rastorni munti, vrei sa zici cuiva ce nu i-ai zis nicodata, vrei sa imbraci cea mai sexy bluzita, vrei sa mirosi a lacramioara, vrei sa te plimbi prin parc cu nasturii descheiati si sa zimbesti asa pur si simplu chiar daca risti sa pari un pic neghioaba. Vreau anul acesta sa darui multe martisoare si sa primesc si eu citeva dar din toata inima, odata cu ele sa vina si ceia ce mi-ar schimba existenta si convingerile. Si mai vreau sa miros o zambiluta, tare imi mai provoaca amintiri frumoase aceste flori de primavara, nu ma pling pe soarta, le am destule. Acum insa pelicula s-a rupt, ori s-a blocat si totul e asa de sur incat nu stiu ce sa fac sa prinda culoare. De fapt am si facut primul pas: simbata am fost la yard sale, si am vazut atitea si atitea frumuseti, eu le spun "balsamuri pentru suflete disperate". Si vreau tareeeeeeeeee sa le multumesc Victoriei Cucereanu, Lorinei si Eugeniei Gangura pentru munca si sufletul depuse in crearea acestor frumuseti, care de la o luni tot imi dau culoare zilelor si ma fac sa fiu unica. Nu am crezut niciodata ca un simplu accesoriu poate sa-ti schimbe dispozitia pentru o zi intreaga. Va multumesc fetelor! Sa fi-ti mereu in stare sa creati ceva nou si neobisnuit ca sa-i bucurati pe cei din preajma voastra. Si sa existe in vietile voastra intotdeauna acele persoane care sa va inspire. Al doilea pas: Mi-am sters profilul de pe odnoklasniki!!! Gata cu timpul pierdut inzadar. Vreau sa fac altceva decat faceam, altfel sa-mi petrec serile, alaturi de familia mea auzindu-i nu numai cu urechile dar si cu sufletul. Vreau sa merg la concerte, la teatru, oriunde dar sa uit de totul. Vreau sa stau cu prietena mea pina in zori sa vorbim despre toate, despre toti si sa ne ridem ca doua nebune pina sa avem dureri in burta. Vreau sa scap de starea penibila care ma urmareste de citeva zile. Dar stiu ca in viata esti nevoit sa treci prin situatii cand trebuie sa poti spune nu. Am zis si eu NU, dar de ce ma simt asa aiurea atunci? De ce nu intelg cei care ma fac sa spun "nu" ca nu trebuie sa pui oamenii in fata unor astfel de alegeri? Si ori de cite ori in viata suntem impusi sa zicem nu, de fapt nu zicem nu persoanei ci unei situatii concrete care deloc nu se inscrie in mintea ta, ei dar despre asta alta data, cand am sa reusesc sa rezolv aceasta teorema cu mii de necunoscute. Al treilea pas: Nu mai reactionez atat de nenormal la colega care ma face ori de cite ori ma vede sa ma simt oribil, nu-mi mai vine s-o flocai, s-o trimit. Am incercat s-o inteleg: e disperata si inraita pe soarta. Nu zimbeste decat fortat, nu iradiaza de fericire decat in ziua de salariu, nu are prieteni decat colegi care nu o suporta, nu e iubita , cine poate iubi un robot? Dar eu deja ma simt bine acolo unde sunt si-mi plac oameniii care ma inconjoara multi dintre ei sunt deja in lista celor pe care as vrea sa-i mai intilnesc nu o data in viata mea, unii in lista care ma respecta, unii in lista care se uita de undeva de sus-sus la mine, unii inca nu pot intelege cine da fapt sint eu, unii numai la vederea mea se schimba la fata( sper ca-i doar unul sau doi, doar nu poti sa placi tuturora). Asa ca eu incerc sa-mi indeplinesc perfect munca iar restul le iau ca pe "pobocinie efecti,inclusiv si colega vesnic nemultumita". Al patrulea pas: SECRET!!! TAINA!!! SUSPANS!!! Si despre asta cat si depre multe alte evenimente am sa scriu mai tirziu...

3 comentarii:

  1. Apoi dar... VISE IMPLINITE!!! da pe facebook ai cont?

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult!
    Am cont si tot Mara...

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi place foarte mult ce ai scris aici. in aceasta postare esti foarte optimista si acesta tot este un pas inainte. Si sunt de acord cu senzatia pe care o simti asteptind primvara. SI eu simt la fel, mi se pare ca odata cu venire ei, reinvie nu numai natura dar si propria mea persoana; Si imi mai place ca ti-ai pus anumite scopuri, asta este foarte foaarte bine :D ma bucur mult pentru tine :D

    RăspundețiȘtergere