ZBOR FRANT

In zori toate mamicile vor primi flori, insa nu si tu... La matineele dedicate mamelor in aceasta saptamina, multe dintre noi si-au retinut undeva in coltul ochiului stingher o lacrima scapata de emotii, insa nu si tu...ai tai ochi de mult nu mai plang. In dimineata care se apropie multe fetite se vor cuibari in asternutul mamelor sa le soptesca la ureche " te iubesc mamico"... insa nu si fetita ta, patul tau a ramas rece si strain. Multe dintre femei se vor trezi scaldate de mireasma cafelei, a florilor de primavara daruite de iubiti, de cutiute frumos impachetate cu un dar ascuns in ele... insa nu si tu, e prea grea piatra ce-ti apasa pieptul firav ca sa mai doresti astfel de alinturi. Tu ai plecat anume in ziua in care femeilor le sint dedicate atitea si atitea poezii frumoase, insa ai ramas tot atat de tinara, inalta si cu plete blonde lungi...iar ochii tai de un albastru azuriu astazi nu mai zimbesc nimanui. Am copilarit impreuna, am mers in aceiasi clasa zece ani, am impartit aceiasi bucatica de pine, am avut aceleasi vise pe care le aveau fetitele de atunci: sa crestem mari, sa fim iubite, sa iubim, sa aducem mamelor noastre prunci si sa-i iubim.... insa visele tale s-au destramat acum citiva ani. Asa a vrut destinul ca sa te fure in ajunul acestei sarbatori ... Si tu ai plecat... parca nici nu ai fost vreodata, Doina, Doina cintec dulce... Odihneste-te in pace acolo unde esti si dai puteri fetitei tale sa poata trece prin toate incercarile vietii... Acum nu te mai visez atat de des si iti multumesc pentru asta...